Esențială în configurația bisericii este capacitatea acesteia de simbolizare. Arhitectura ei, împreună cu iconografia, imnografia și celelalte arte bisericești mărturisesc. Ele aduc, pe cât se poate, în lumea vizibilă cele ale Împărăției.
Cei patru stâlpi care susțin turla, pe lângă rolul lor structural au un important rol simbolic. Ei aduc în vizibil, materializează, „întăresc“ relația dintre cer și pământ — așa cum a fost ea exprimată în cuvinte de cei patru Evangheliști, care sunt pictați, alături de simbolurile lor, deasupra fiecăruia dintre stâlpi. Ansamblul format din cei patru stâlpi, turlă și cupolă este amintit și ca o materializare a viziunii lui Petru, așa cum o descrie Apostolul, în Fapte 10, 11. Și în alte părți, în literatura patristică pot fi găsite referiri la el.
Configurația aceasta, provenită din tetrapylon, este consacrată în arhitectura bisericească încă din primul mileniu și este dominantă în arhitectura din Sfântul Munte Athos. Baldachinul sprijinit pe patru stâlpi apare în iconografie ori de câte ori este necesară simbolizarea acoperământului. Ea apare în icoana Bunei Vestiri sau în cea a Acoperământului Maicii Domnului.
În arhitectura interioară a bisericii, acest simbol al acoperământului pe patru stâlpi, eventual cu acoperiș semisferic este prezent de multe ori deasupra Sfintei Mese. De aici a fost preluat, după încheierea crizei iconoclaste în configurația întregului spațiu al bisericii. Se întâlnește în această formă, cum spuneam, în multe din bisericile de mânăstire din Sfântul Munte – cu precădere este vizibil la Iviron și la Vatopedi. La Marea Lavră, fiind cu circa un secol mai veche, cei patru stâlpi nu sunt configurați ca coloane din piatră, ci sunt masivi, din zidărie de cărămidă. Însă funcția lor simbolică este aceeași.
Pragmatic, prezența celor patru stâlpi presupune reducerea ariei utile cu 1. m2. Pierderea e neglijabilă. Câștigul este dat de o structurare a interiorului care facilitează percepția și înțelegerea spațiului bisericii și a relației sale cu Împărăția, în sensul celor descrise, de exemplu, în Mystagogia. De asemenea, registrele de frescă de pe bolțile cilindrice pot fi mult mai atent structurate.
Desigur, aceasta nu înseamnă că o altă configurație spațială este imposibilă.
Renunțând la cei patru stâlpi, profunzimea înțelesului simbolic al tetrapylon-ului nu este atinsă.
Eu consider că necesarul de simbolic va fi foarte acut în perioada ce urmează și va fi mai important decât necesarul de spațiu.